Dimineața mirosea a verde
Un cireÈ™ pitic broda petale
Ei, copii, se sărutau cu sete
Păsări moi se încălzeau la soare

Trupul fetei,tot, părea o floare
Părul vălurit cădea pe spate
Vrăbii gri țipat făceau prinsoare
Câte fete-n sat sunt măritate

Ziu'aceea aveau s-o țină minte
Noapte'aceea s-a făcut Lumină
Oameni, flori, vieți ...plângeau cuvinte
L-au văzut pe cruce fara vină

A strigat natura de durere
S-a scurs cerul răcorind pământul
Tunete'au spart norii cu putere
Rătăcire-a răstignit Cuvântul!

N-a mai fost o altă primăvară
Să miroasă tot la fel a verde
Dar spun Cărți că o să vină iară...
Și-o să duca mir din brad În plete

S-au născut din fata cu codițe
Mii de pui creștini citind Psaltirea
Mii de sfinți și de mironosițe
Căutând în muguri nemurirea