Din Pisa spre Medite-rana inimii
Motto: ”Când voi muri, voi fi mort demult.”(Ioan Alexandru)

Iubirea-n forul lumii mă trădează,
zdrobesc toți ochii aplecat ușor,
urmez preceptul înțelepților
murind încet în fiecare seară.

Din Pisa, un arhitect renascentist
mă înălță strâmb, după ochi nemilos –
într-un picior tot stau, ca Vulcan gelos
și-n coapse, în suporți, mortar am prins.

Trădez, ca stâlpnic, iubirile barbare,
îmi critic, stors din viță, sângele latin –
cuirasat zvântat de-a luptei așteptare,
torpila-ceas e-un câmp minat alpin.

Și mi-e Medite-rana la babord,
spre-o stea m-avânt răzbit de un nesomn –
nimicuri dulci, mă-ntind când treceți…
M-au zăvorât ca turn scoicile-n pereți,
în Piemont gura de… alt trup arde-n incendii
de când un val neomenesc mă-ncremeni.

Epitaf las scris cu ploi, ghiulele-n carne :
”Când voi muri, am să fiu mort demult” –
Și tu-mi știi zidul viu, poete Ioane Alexandru,
veghea-n vers cu octave vocile ni le-a-ntrerupt !