M-am dăruit ochilor tăi carnivori
și am adăugat tăcut colecția mea de speranțe,
tăcuta uimire rătăcită prin anii adunați,
delirul spectatorului, emoționat de regia desfrâului,
urcând chiar eu pe scena vieții tale
în rolul banal de vulnerabil asediat.

Halucinantele îmbrățișări ale ispitei
malefic stârneau utopia unei existențe fără călăuză.
Poticnit de acrobațiile trecutului,
mi-am liniștit inocența, îngăduindu-i să absoarbe
respirația ta fierbinte care-mi alunga căința.
Și-apoi, m-am refugiat în rugăciune
pentru o convenabilă iertare a poverii asumate.
Mi-am interzis rătăcirea iluziilor imprudente
și ofensivele extravagante ale lăcomiei de foc,
îngrădind haloul în trup de ascet.
Veghea a fost biruită de poruncile tale
și-am retrogradat într-o biată ordonanță
condamnată să se dizolve în perimetrul tău.

Orbitam expirat cu aripi de împrumut
în jurul tainei care-mi sporea umilința
de a fi propriul meu adversar și martor.
Adăpostul înțelept al discreției atacat de pretenții
s-a umplut cu metastazele episoadelor de confruntări,
invadând brutal firescul fulgurant
și a biruit coșmarul fioros al neîncrederii perfide.


Rănile s-au deschis dureros sub teribile cuvinte,
când nopțile s-au răzvrătit sub tăișul gesturilor
dansând grotesc coșmaruri vulgare.
Fantezia existenței noastre s-a contorsionat
iscând hidoșenia vrajbei otrăvitoare.

Pitit în păcatul comun, zgribulit și mirat,
sâmburele iubirii nemuritoare a germinat blestemul
florii negre a despărțirii și înstrăinării.
Suntem victime și vinovați deopotrivă
pentru uciderea iubirii din culpă,
strivită de agresiunea orgoliilor fără frână,
chiar pe semnul de toleranță și concesii.
Și vom plăti!