merg

ajung pe marginea umbrei
și privesc
nicio altă emoție nu-mi trece
prin carne

din somnul unui copil ies zile
și vin după mine
mă privesc adânc
ca într-o oglindă
duminica
nu văd nimic
îmi amintesc o noapte
singura care crește în mine
ca o dragoste proaspătă...

ceva mai încolo
doar o clipă anesteziată

nimic mai mult

nu cerșesc îndurare și nici timp
deși aș mai avea nevoie de o clipă
doar de una
știu că lumea asta e făcută din clipe
și uite am ajuns ca să
nu-mi amintesc de mai nimic

nicio altă clipă nu-mi trece prin carne
doar atât cât să-mi amintesc de o noapte

nimic mai mult