trecerile mele de dimineață
sunt sunt cele din spatele gării
un loc plin cu detalii
în care-mi las amintirile
buimac
privesc ultimul vagon
cum taie depărtarea
pe care nu o înțeleg...

din toate astea
rămâne doar o privire
singura dintr-un punct
în care mă retrag
ca într-un depou de suflete
și aș repeta faza
până când l-aș vedea
pe tata
coborând din tren cu o
sacoșă mare cu multe bunătăți

sau poate
învins de așteptare
m-aș întoarce acasă
printre linii
ca printre două lumi
una a faptelor deschisă în mine
și cealaltă închisă într-un cadran
fără pendul în care
locuiește tata