DIN LUMEA CELOR CARE RÃU CUVÂNTÃ

Odă limbii române

A învins mereu obida
Tuturor restriștilor
Și rezistă și-n pofida
Ziariștilor!

Proștii

Îi întâlnești mereu în viață,
Ești nevoit să-i și asculți
Și totuși nu-s așa de mulți,
Par mulți fiindcă se cocoață.

Schimbări mari

Nu mai e ca înainte,
Șefi corupți și idioți,
Șeful are-un car de minte
Fără roți.

Sisif modern

Duce-o muncă dură
În agricultură,
Tot luptând să treiere
Praful de pe creiere.

Semne distinctive

Pe-un cetățean inteligent
Poți iute să îl recunoști,
Chiar dacă n-ai vreun semnalment:
E cel compătimit de proști.

Ghinion

Mintea lui e doar scântei,
Uneori chiar o făclie,
O mulțime de idei…
Se sting numai când le scrie.

Angajament

Nu pot nega, s-a dovedit concret,
I-am zis “sărac cu duhul” dar regret
Și recunosc cinstit că am greșit.
Promit c-am să mă las de lingușit.

Mâncătorii

Deștepții, fără vreun temei,
Se tot mănâncă între ei.
Doar proștii fac un front comun,
Preferă altceva, mai bun…

Incompatibilități

În toată lumea,-n lung și-n lat,
Nicicând nu s-au asociat
Batjocora cu mângâierea,
Inteligența cu puterea.

Ușurare

Prostia-i grea, nimicitoare,
Atârnă multe kilograme…
Când n-o mai duce în spinare,
O pune și în epigrame.

Ierarhie

Sunt proști obișnuiți, banali,
Proști cu liceu, cu facultate,
Apoi sunt cei fenomenali,
Iar cei din vârf, cu doctorate.

Politicienii

Se spune că-s neîtrecuți
Ca oameni falși și prefăcuți.
E o minciună colosală,
Prostia lor e naturală.

Reușită

E-o mare performanță
Și îi admir alura,
Când văd cu ce prestanță
Își poartă incultura!

“Precum în cer și pre pământ”

Celor prea săraci cu duhul
Nu le-ajunge, bag eu seama,
Că vor moșteni văzduhul,
Vor să ia și epigrama.

Răsplată

Lucrând cu sârg într-un domeniu,
L-a și primit Academia,
Recunoscându-l ca un geniu
În a-și masca perfect prostia.

“Iubirea prostește”, spune un savant elvețian

La noi sunt lucruri dovedite,
Românii-au fost mereu pățiți,
Efectu-acesta se transmite
Conducătorilor iubiți.

Autodepășire

El e un om superior,
Iar restul, gloata, e o turmă,
O ia-naintea tuturor!
Doar mintea i-a rămas în urmă!

Rugă

Ai milă, Doamne, de copiii Tăi,
Ferește-i de-ncercările funeste:
De apa ce inundă lunci și văi
Și de prostia ce inundă creste!

Promovare

Ca șef nu se dezminte,
Mulți chiar îl pizmuiesc
Că multe-i trec prin minte
Și nu se mai opresc!

Fenomene paranormale

Mulți nătăfleți
Și acefali,
Iar cei isteți
Par anormali.

Aglomerație la pătrat sau la cub

Sunt unele persoane culte
Ce suferă de o angoasă,
Având idei atât de multe,
De nici nu reușesc să iasă.


* * *

Tot astfel de persoane culte
De soartă-s crunt nedreptățite,
Căci au idei atât de multe,
Încât de-acolo ies stâlcite.

Decembrie 1989

Ne-au vindecat de-atunci durerea
De-a fi tratați ca niște câini
Cei ce-au luat în mâini puterea,
Dar ce păcat că doar în mâini!

Paradox

Cu cât ești situat mai sus,
Ai orizontul mai redus.

Fericiți cei săraci cu duhul?

Cei săraci cu duhu-s tolerați
Pe pământ iar între ei e pace.
Pe cealaltă lume ce s-or face,
Când ajung cu toții împărați?!

Discriminare

Cu el făcu, precum se spune,
Chiar Dumnezeu o nedreptate:
Ideile lui cele bune
Mereu sunt în minoritate.

Viitor asigurat

Pe al epigramei drum
Cred că-mi fac și eu un rost,
Am speranțe: până-acum
Nu m-a lăudat vreun prost.

Cultură intensivă

Prin modu-n care se cultivă,
Cu cât prosperă și-i activă
Și în prezent și-n perspectivă,
Prostia-i reprezentativă.

Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus?

Cum pot deștepții să înfrunte
Destinul lor, neomenesc,
Când proștii mari, ajunși în frunte,
Îi tot prostesc?!

Ambiție

Nu-i nevoie de vreun stimul
Să se-arunce-n foc ca leii,
Ca s-arate că e primul
Dintre toți pigmeii.

Calități

Susțin că șefu-i foarte cult,
E bun s-ajungă Președinte,
Că are ținere de minte
Și nici nu-l ține-așa de mult.

Încununare

Fiind o notorietate,
I-au comandat mai mari cununi,
Având circumvoluțiuni
Nu-n craniu, ci în spate.