pe câmpul păpădiilor
se plimba nestingherită o turmă de șobolani albaștri
lasând în urmă o dâră neagra
ca după trecerea unui râu de smoală
apoi liniște
o ploaie de fluturi cu ochi lichizi
transformau cerul într-un fel de oglindă
cu mii de aripi
ce reflecta pământul în care îmi înfingeam
uluit
degetele

și aproape uitasem
cât îmi era de sete