Mi-e sufletul plin de dor de inocență
Parcă nu am fost copil
Parcă nu voi fi înger...

Mi-e sufletul plin de dor de iubire
Parcă nu am avut părinți....
Parcă nu voi fi femeie....

Mi-e sufletul plin de dor de uitare

Amintirile mele au devenit vise...
Visele amintirilor posibile....
Se pare că iubirea ta nu este pentru mine
Așa că te voi inventa, poate în altcineva...

Te știu, te iubesc, iar amintirea îmi va fi lut
Și te voi crea, și te voi ști și te voi iubi
Iar iubirea ta va fi atunci pentru mine...

Căci sunet de clopot îmi este sufletul
Ma sfâșie gândul la tine
Iar amintirea ta mă otrăvește cu parfumul ei.

Speranța de a fi eu într-o zi
Îmi dă puteri nebănuite
Nefericirea de astăzi îmi va fi mâine paradis,
Lacrimile de acum îmi vor fi balsam,

Muzica îmi va umple sufletul și singurătatea va deveni infinită
Regăsindu-mă îmi voi trăi eu-ul în a mea lume…