În felul tău de-a mă gândi,
o frunză doarme într-un pom,
când mă anini de verbu-a fi
încep să mă-nsenin a om,

să umblu dezlegat prin veac
eu și egalul meu din vis,
gândește-mă, dar mai sărac,
mai ia din roz, mai pune gris,

astfel încât întunecând
părerile ce ți le-aduc,
în locul ocupat de gând
frunza să prindă glas de cuc.