Ficusul conjugal

Și ce dacă ai plecat
(cu pat cu tot)
mie mi-au rămas
nopțile când îți spuneam
ca nu ești deloc aleatoare pentru
echilibrul meu fiziologic
te mângâiam pe tricoul verde
cu "vopsești nemțește" și-ți
ridicam moralul de sub pat
"iote fă ce bumbac bun e-n ăsta"
și tu-mi plângeai pe
osul triunghiular, subțire și lat,
care formează partea posterioară a
articulației umărului:
"e din supraelastic mă nenorocitu' naibii".
Chiar dacă ai plecat
(cu pat cu tot)
eu am rămas cu ficusul ăla pe care
l-am botezat Costela,
i-am dăruit o adresă de e-mail
fără să-i zic niciodată parola
și l-am izolat între
trandafirii uscați primiți
de-un Valentine's Day acum doi ani.
Tu și patul tău au uitat de
masa de călcat "împreunabilă"
cum o dezmierdam noi
în diminețile în care ne căutam
puncte de sprijin pentru
nevoile acute fiziologice
-normale de altfel-
pentru doi oameni maturi
cu locuri de muncă stabile
deținători
de ficus frustrat.
Plecarea ta
(cu pat cu tot)
am resimțit-o azi dimineață
când am strigat că nu mai avem
hârtie igienică
iar ficusul ăla pe care
l-am botezat Costela
mi-a răspuns din dormitor
că nu mă poate ajuta,
dar dacă nu mă deranjează frunzele mari,
totdeauna verzi și strălucitoare
el se poate subtitui
ție și patului tău
plecați.