P o e z i e

Frunză galbenă ce cade-n malu abrubt al mării,
Gînd haihui,rătăcind în mireasma verii,
Bătrînețea odihnîndu-se-n porturile ceții,
Tinerețea voluptîndu-se din tainele vieții...

La vîrsta mea de om"bătrîn" pribeag,
Trecînd prea iute peste -al vieții prag,
Vroind prezentul să-l opresc pe loc,
Dorîndu-mi veșnic al tinereții foc..

Dar tinerețea-i apă trecătoare,
Trăind din ale vieții reci izvoare,
Abia la bătrînețe ca-nsetat
Devine un tînăr cumpătat.

Hota-Fograscher,Traian 2005