dispariția dinozaurilor a fost pusă pe seama cometei

sunt în fața ta o clipă peste
fețele noastre aproape se ating
aceiași eu și tu femeie

oasele vechilor reptile s-au scurs prin noi într-o direcție necunoscută
întrebările sunt alături
nu ne dăm seama dacă acest sfârșit era prevăzut
mai pe seară
sau înainte de prânz
în continuare știm cu deplină certitudine astfel se petrec lucrurile
la sfârșitul lumii

nu încheiasem acea lecție despre echitație
cum să-ți arați coapsa în fața alergării mele
gura cum să-ți prindă firul de marmură rubinie în plin racursi
cum să strângi puternic chinga de obicei lăsată mai liberă
pe sub sânii galopului
și urma de degete pline de susur peste pântecul tău cambrat
(în clipa aceasta de după am învățat și alte semne
precursoare ale tălpii pline de scări de frâie și multe alte
asemenea mângâieri niciodată sfârșite)

suntem unul în fața celuilalt
el sfârșitul acesta ultim ne face o reverență cu picioarele din față îndoite
asemenea unui armăsar de rasă

eu nu vreau în ciuda tuturor evidențelor
să faci altceva
nu vreau să faci decât ce te-am învățat în ultima lecție de echitație cosmică
chiar dacă acolo în arenă
este prezent și altcineva

și ne mai întrebăm dacă dispariția noastră îi este cometă