aș vrea să mă pot uita la tine ca la un idol ratat ca la un superman de tinichea
de plastic de sticlă de porțelan căruia între coaste i s-au așezat bateriile
și inima căruia nu mai poate simula că e
ce pare a fi

precum o galerie prădată și-ar smulge din perete cu tot cu tencuieli cu zid cu tot
o imitație prosperă de van gogh acela care știi că
aș vrea să mă înfurii să îmi smulg în cruzime numele tău subcutanat ce exultă
unicitate cauzală
cu tot cu sânge să mi-l smulg să mă uit prin rădăcina sa de fum drogant la soare

dar plâng dezonorant și îmi e scârbă să văd în oglindă aceeași bigotă
în marele meu drum înspre sacralitate uite cum risc să devin umbra ta patrupedă
urmându-te
pe silabe
între pereții somnului circular

eu cred eu simt
o să revii să atingi să iubești opera ta magna