într-o liniște sfidătoare
hăituite și dezgolite
până la durere
cuvintele
s-au așezat rând
și tac
unul câte unul
se sfârșesc
gândurile
nu nu se bifurcă
se opresc într-un zid
noaptea
în care nimeni nu moare
doar ceața acoperă fiecare clipă
se strâng amintiri
carnea își trădează umbra
lucrurile se scufundă încet
la un semn se fărâmițează
orice gest
o rugăciune
trimisă prin sms
se zbate între imagini
și totuși între genele
care determină sentimentul
rămâne un strigăt
ultimul
de prea slabă consistență
se dizolvă sub limbă
aroma se mai păstrează
încă o vreme
în nume
singurul mijloc de măsurare
a frigului din oameni

restul e doar depărtare...