țânțari mari de baltă plutesc
deasupra apelor nemișcate

stăm aplecați și
stoarcem din noi singurătăți
înverzite - rufele înecaților

deodată amar și greu aerul
rămâne în noi să putrezească

așteptăm revelații în trenuri lungi care merg
undeva în larg unde se termină
verile

întotdeauna