Prin sălcii, vântul cade în râu
Adiind prin arșița crudă
Doar o fată din lanuri de grâu,
Vine în brațe cu maci și asudă.

Rămas la umbra de sub ramuri
Lumina sângeră pe o floare,
Vânt nărăvaș scăpat din hamuri
Își lasă dramul de răcoare.

Nervos de propria voință
Când fata se aruncă-n apă
Se zbate stors de biruință
Nimic din aripi nu-i mai scapă.

Râu’-n șipot cu nepăsare
Fata se dezbracă sus pe mal,
Ispită de pe drum apare
Fat frumos călare pe un cal.