mă caut
în ochii tăi

crapă zidul înstelat pe pânza oglinzilor căprui

cu fiece privire

mă preling pe sforile întinse a luminii

în ochii tăi

prin crăpături de lacrimi

cicatrizate-n lame fulgerânde

și umbra țintuită îmi rămâne la intrare

ca rădăcina timpului în trunchiul orei

ca ramura secundei țintuită-n frunza clipei

rozând în stânca infinitului


mă caut
și simt undeva lucrurile lipsite de umbra mea

atârnând înfipte în genele tale

ca urme congelate

de comete

în colții nopții