nu știu dacă am dreptul
să port două sau
mai multe inimi

una e încă vie și imensă
fără durată luminează
pe dinăuntru
în vreme ce o iluzie
face surfing ceva mai jos
de cealaltă extremitate
încerc să ies din mine
ca dintr-o zi cu ușile închise
mai spre seară
eliberat
o să pun de-o parte o inimă
și voi aștepta
o altă iubire apocaliptică
în care voi naufragia
firește
în condițiile în care
nu voi termina de mansardat
trezoreria personală
de pe vârful cel mai înalt
mă voi rostogoli pe margine până jos
dar voi lua o altă formă care
să reziste prăbușirii...