S-au rupt digurile toate,
curge poezia ca o cascadă;
în spumele sale nasc idei
rima se scaldă-n propria lumină,

ca un curcubeu ce-și arată
culorile vii în strălucirea soarelui,
sau degetele fine ale unei harpe
ce alunecă în rapsodia gândului.

Se inundă, tot albul infinit
cu inspirația fluviului trecător;
apele sale sunt mai tulburi ca niciodată
și se revarsă frenetic în lacul vorbitor.