Mă nasc în strigătul desfăcut în auroră,
Mor în artificial și gust din moarte substanța inodoră,
Renasc apoi în pântecul zilei avortând secunde,
Sfâșiat între îndoieli sterpe și întrebări fecunde.

O tânără și-a donat frumusețea în sânge masculin,
Târâtă printre globule roșii și absorbind venin
Și a rămas din nurii ei doar zâmbetul perfid
Atârnat de un refuz și imprimat pe al prostiei zid.

O domnișoară s-a rotit printre tenebrele unui bărbat
Și a făcut sex artificial cu al său celibat,
I-a împăturit extazul pe care l-a așezat în dulap,
Toți caii iubirii pângărite săltau pe piele în ritmat trap.

O bătrână și-a crestat bătrânețea înțepenită
Între scândurile putrede ale cărnii ce a luat mită
De la moarte pentru a-și prelungi excrescențele vieții,
Din bătrânețe s-a scurs timpul – sămânță de veșnicie vândută la tarabele pieții.