Memento
13.03.86
19.11.07

Cândva,într-o bună dimineață,
Cuvintele vor deveni dintr-o dată solemne
Și vor fugi dincolo de față,
Lăsând în urmă un alt fel de semne...

Cândva,într-o după-amiază oarecare,
Lumina se va deșira fără fir
Și ochiul va încremeni în mirare,
Între Zenit și Nadir...

Cândva,într-o seară pesemne,
De care nu-ți mai e frică,
Cerul gurii se va umple de stele,
Luminând un ochi stins, o limbă peltică...

Cândva, altcândva, osul frunții
Mugurii va da.