E ziua-ndragostitilor. Curând,
Vom pune iarăşi pe altar iubirea...
Şi-o facem an de an, parcă sperând
Că vom putea s-atingem nemurirea...

Iubim continuu...chiar cu disperare
De la adolescență, la senilitate...
Iar simplul gest de-a dărui o floare
De-l faci, te scoate din singurătate !

Iar zâmbetul ce-atunci ți se oferă
Ridic-un colț, spre-o lume minunată
Ce multora le pare efemeră
Deşi-au sperat şi-a lor să fie-odată !

Să nu fim egoişti, păstrând iubirea
Şi dăruind-o singurei ființe
Ce-n suflet ne-a pătruns şi ni-e menirea...
Mai sunt pe lume şi-alte conştiințe...

Zâmbeşte-i doar celui de lângă tine
Şi vei vedea : se lumineaz-o față !
Celui bolnav, să-i spui că-i va fi bine !
Şi nu va fi iar fiint-abandonată !

Iar cei ce se iubesc, de orice vârstă
S-arate tuturor, că sentimente
Ce-n inimi încolțesc frumos, atestă
Că-ndragostitii, nu-s doar...accidente !