Sângele începea să se închege pe gresia imaculată a camerei de gardă
Trecuse ceva timp dar încă așteptam...
Din când în când ațipeam dar îmi trăgeam palme peste față pentru a nu rata momentul
Una dintre ele întinsese o mână spre mine cu cinci minute în urmă dar i se sparse
Cea cu ochii albaștri murise fixându-mă cu privirea
Mă simțeam intimidat de frumusețea ei precum un școlar din clasele primare
Cadavrul ei îmi aduce aminte de felul in care reacționam când mă privea diva clasei...ohh îmi scapă numele ei
Fixam bărbia în piep iar sângele ce-mi trecea prin urechi și obraji părea să mi se coaguleze sub piele
Incercam să o privesc cu ,coada ochiului dar fața ei albă și părul ei blond îmi fixa privirea pe diferite coperți de caiete
Revin la realitate,citesc condica spitalului doar pentru a mă feri de privirea ei
137 de persoane injectate într-o singură zi...oare mâine cine mai injectează pacienții cu însănătoșire la fiolă?
Mă plimb prin juru lor și deodată un fior rece imi trece pe șira spinarii
Zgomotul ceasului ce anunță ora 5 dimineața îmi crescu adrenalina crezând că a venit momentul mult așteptat
Mă așez pe scaun dezolat, vocile din capul meu împrăștie zvonuri că nu vor mai apărea
Incă o oră și soarele îmi va orbii ochii cu care le vedeam numai pe ele
Imi sprijin bărbia în podul palmei și privesc cum razele soarelui le imbracă în haine noi albe iar ele încep să se plimbe prin salon
Răsăritul se transformă in eprubete cu sânge sparte de voci feminine
Mai ucid o noapte...poate nu au dispărut toate stafiile.