Zâmbesc în durere...
și vântu-a văzut!
M-aruncă-n pustie,
mă-nhață tăcut,
mă zgâlțâie-n furie,
îmi urlă-n spinare,
mă sfârtecă rece
cu timpul ce trece
și vorba ce moare...
...măreț se ridică
și-mi șuieră crunt!

Degeaba îi spun
că m-am prefăcut!...
ÃŽmi pune piciorul pe suflet
și-apasă, și doare,
îmi scârțâie-un ochi
pe-o frunză de deal,
apa se cântă
în marș funerar
ce curge spre munte,
spre vârf, tot mai sus,
acolo în piatră
și-n vieți care nu-s...
...e numai strigare
de-un vechi ajutor
și nimeni n-aude
și iubirile mor...

...mă latră un câine
rânjind de pe ram...

...sunt singură-n noapte
e-o noapte-catran!

-Lumină! Lumină!
Strig stins, chinuit...
...dar lumina din suflet
chircită și surdă,
n-a auzit!

Panciu, 13 octombrie 2008