Ne-am împropietărit lumea fierbinte
cu angelicii negustori de cuvinte
care în breslă au depus jurăminte
să se apere, să se ajute și să nu se atace,
după principiul să nu-i faci altuia ce ție nu-ți place .
Sunt unii negustori cu mare faimă
cu acces la marfă din sfaturi de taină
pe care o vând tipărită pe bani grei
mai ales acelor ce se știu mișei.
Mai toți știu să măsluiască măsura
și îți trebuie școală să le simți făcătura
aranjată în pagini după cum bate vântul
să adoarmă, să ucidă, să muște cuvântul
ca orișice armă când te simte amic
sau colți răi de fiară când se vrea inamic.
În urbe și-n țară se simt tot mai tari;
(tarife la vobe devin tot mai mari).
Șantajul, ocara și reaua credință
fac pârtii în case și nasc răzmeriță
și furie oarbă pentru pagini de-un ban
la masa de lider, la bietul golan.
Se vând și cuvinte călăi sau stricate
să aibă norodul în minte de toate,
se vând fantezii care mâine sunt moarte,
dar prețul pe ele se ia în carate,
se vinde orice numai banii să iasă,
pe omul naiv să îl prindă în plasă
să urle, să râdă, să plângă credul,
să cumpere vorba mereu nesătul.
Porunci din cărți sfinte sunt date uitării.
Piețarii de vorbe cu arta mirării
clamează în lacrimi mereu adevărul
și-atestă cu verbe ce bun este mărul
jumate-otrăvit și jumate cu-n vierme.
Cuvântul e negru, sentințele ferme.
Dar cine sunt ei? Sunt onești și au minte?
Au cuget curat și mănâncă doar linte?
Formează opinii că sunt mai presus
Și-l au ca exemplu pe blândul Isus?
Ei sunt ca oricare dar vând altceva
și asta e boala din epoca mea !
Mai sunt și excepții în număr infim
și-și pun semnătura cu suflet infirm
pe coala de vorbe schimbată de-un șef
pus paznic de rânduri, mereu fără chef
dar gata să placă mai marelui boss
că-i darnic la pungă și-i dă os de ros.
Netrebnică muncă să-nșirui palavre
să muști, să te guduri ca bietele javre
când altul mai tare te ține de lesă
și joci rolul tău dar într-o altă piesă!
Aceasta mi-e era și-s parte din ea
și lacrima piere căzută-n cafea.