o pasăre neagră se zgribulește
pe creanga desfrunzită de îngheț
cineva se chinuie să strige
de jos
ochii aciuiți în pene
luminează ca două lumânări

sunt gol pe dinăuntru și
mi-e frig aud depărtarea
cum se sparge de margini
și nu pot face nimic
doar privesc aproape tăcut
și trec mai departe...

e noapte multă noapte
și crește mereu
să fie oare inocența pierdută la început
ori semnul care trebuie pus la sfârșit...