prietenului nostru dintotdeauna adam puslojic
cum ne plimbam împreună la ore matinale
prin grădina zoologică a edenului în căutare de ipocrizii
călăuză ne era șarpele cu alura lui mediocră
încolăcit în jurul unei recolte universale
“metafizica porcilor schițată de carlyle”
tabietul unei zile mohorâte de toamnă

ascunsă între blănițele electrizante ale ipocriziei
moartea își roade unghiile de plictiseală
hibernează sub zodia supersonică a capetelor țuguiate
la tv crainicul transmite: “niște mercenari au furat statuia libertății”
ce-or fi vrând sa facă cu ea, întreabă moartea,
s-o înfieze s-o înfieze, răspunse îngerul
de fericire moartea își pune cenușă pe cap
moartea rudimentară vociferează
antrenându-se în vederea unei vendete
marionetele roșii apar din boscheți “tragând sforile”
unui cuplu de patinatori celebri

-simfonia cu aburi-
pasarelă peste dansul carnivor al hienei
ea are tupeul să-și căptușască prada
cu milioane și milioane de ifose
femeia îmbrăcată în glazură de ciocolată
își face simțită prezența pe scena compromisă a ridicolului
lângă ea jubilează îngerul provizoriu al serii
cu dansatorii lui indolenți
publicul ridică osanale
vecini somnoroși agață prin case măștile
lui saturn sau bachus
pentru a îndepărta relele ce s-au abătut asupra lor
de undeva de sus
din blocul turn al primăriei.