Bătrâna așezată pe un cauciuc spart
Bate fără-ncetare tam-tam-ul
Sfărșitului de lume:
"Oamenii sunt pe aici pe dincolo
Nu ne vor vedea..."
Arborele-altar își schimbă scoarța,
Atrage șerpi devoranți
Excitați de laptele matern,
De prunci și tinerele lor mame...
Bătrâna femeia cocoșată,știrbă
Iși acoperă gura și pune o mână
Pe inima sa iubitoare
Cristul pictat pe lemn
Il va atinge de-o sută de ori
Urlând de durere încolțită
"Oamenii sunt pe aici pe dincolo
Nu ne vor vedea..."
Orbită,nu vede mai nimic
Doar un omuleț care atârnă
Din ce în ce mai pipernicit
In copacul-altar
Spânzurat
Pe un soclu însângerat...