La răscrucea dintre drumuri când cu palide ecouri
Ne cuprind adesea, tainic, în mistere, dulci fioruri,
Se-nfirip-o mândră lună ce se naște din abis
Și se scaldă într-un soare luminat de-un simplu vis.

Din sămânța-i cenușie un vlăstar verde apare,
Ce se-nalță, se ridică și se vede-n depărtare
Precum soarele de magmă ce se-atârnă lin pe cer
Cu-a lui raze de lumină și cuprinse de mister.

Iar când noaptea-ncet se lasă, se ascunde într-un colț,
Așteptând din nou s-apară soarele, pe-albastre bolți.
Să-și arunce a lui raze peste trupu-i ostenit,
Plin de taine și mistere, ce-ntr-un colț s-au adâncit.