Pe aripi mari de înger, spre lumină,
M-oi ridica purtând în mine vise.
Nu am să-ți las un semn la vreo vecină,
Din scoici, petale, dalii sau narcise.

Te-ai depărtat, pământ plin de speranță,
De prova care parcă se înclină.
Voi naviga iertând cu nonșalanță,
Pe aripi mari de înger, spre lumină.

Cu-n piept de doruri încă nevisate,
Cu vise moarte sau poate ucise.
Cu brațul gol de relele lăsate
M-oi ridica purtând cu mine, vise.

Am să mă ard pe rugul ce odată
Ne-mbrățișa când nu aveam vreo vină.
Voi sublima timid dar niciodată
Nu am să las un semn la vreo vecină.

Am să veghez ca aburul în iarbă,
Purtând speranțe, niciodată scrise,
Dar am să las să-mi înverzească, barbă
Din scoici, petale, dalii sau narcise.

Din scoici, petale, dalii sau narcise
Nu am să las un semn la vreo vecină.
M-oi ridica, purtând cu mine vise,
Pe aripi mari de înger, spre lumină.