Soarele-i mai sus o leacă
Decât dealul din toloacă
Și de la înălțimea lui
Aburește creasta lui...

Naptea frigul se-ntărește
Aburașii încrețește
Și-nspre dimineață cade
Înghețind Oglinda cadei...

Și sclipesc din nou la Soare
Mii scântei lunicătoare
Iar pe crengile în Livadă
Fluturașii moi aleargă...

Februar prevestitor
Pentru-a dragostei amor
Ba îngheață
Ba dezgheață
Lacrima
Pe-a zilei
Față...

Iar prin poenița dulce
Iarna grabnic se tot duce
Căci ma-ai slabă îi răsuflarea
Vine
Vine
Primăvara!!!