chiar dacă nu vrei să îmi dai telefon pe insula pustie pe care locuiesc
puțin sub pământ și totuși burlesc
chiar dacă îmi servești atât de rar
privirea ta de muștar
sau de fructe exotice de mare
înotând în pomul de apă din uitare
e bine, zău

eu m-am antrenat pentru olimpiadele destinului tău
cu micuța caribdă din cușca mea toracică
trăind în simbioză cu inima cretacică
și această iubire exersată pentru admirație
face durere dar și senzație
e bine

chiar în această atmosferă de paronime
în care nu ne găsim gravitația și plutim fără miros
în fosila de aer cretos
depusă pe plămânii de fier
ai vieții tale de-acum și de ieri
prin plase de păianjen infinite

pe unde eu tai cât zâmbetul tău îmi permite
portret deformabil după nivelul de amor
aici tu pierzi, eu câștig, apar și la televizor
haide să cumva
să se topească uzina de fiare din trecerea ta
haide să din nou
să se alerge sentimentele tale-n ecou
fă un pas în prăpastia din mine
așa. e chiar bine