Aș vrea să uit
Privirea cu care mă strivești
și dulcele din tine
Să nu-l mai amintești

Aș vrea să uit suspinul
Care-l aud tot mai des
„Când te văd ?“
Aceea întrebare
Cu care mă izbești..
De parcă aș ști eu
Ce mă așteaptă în
Zilele negre și nu cele cerești?


As vrea să uit acel
„ atunci…“
și după
„nu mai vreau să plec“…


aș vrea să uit senzația
de a vrea să te țin
sau uit de mine și
de-al tău suspin
să mă lași să plec
cu sentimentul
că nu mă iubești
deplin..

aș vrea să uit
clipa când buzele-ți
ale mele le ating
și aceste atingeri tot mai lungi
devin

aș vrea să uit
acele cuvinte
de profund suspin…
rațiunile noastre care
ne rețin