strâng la întâmplare câteva lucruri, un vraf de hârtii
pun totul într-o valiză nouă
- ea îmi spune că o valiză nouă este tocmai bună
pentru noi amintiri -

știu
de la o vreme parcă îmi schimb sângele, pielea
schimb legături absurde, din mâini scot
firele de plumb
și voi merge liberă peste granițe

intru în altă peliculă
tai cadre vechi, le mărunțesc, le ard
nu, eu nu sunt edith, eu totuși regret
regret clarobscuritatea în care
se voalau promisiunile, tandrețea

dar nimic nu se compară cu acest final în cenușă
cu această libertate simplă
și chemarea unei îndrăgostiri pariziene
nimic nu se vindecă mai repede ca trădarea
dacă știi cum să te rupi la timp, să rezervi
un zbor spre singurul loc
unde iubirea nu este bătaie de joc sau altceva
mult mai crud

să fim luminoși, îi spuneam în prima zi pe dig
să fim iubiții flamboaianți ai micilor orașe
să scriem despre locuri bizare
și mai ales despre oameni-cocon
dar plecase, nu mai era nimeni să audă

și am ales balerinii potriviți pentru alt drum
la capăt se schimbă personajele
altcineva străbate aeroportul de la est la vest
ține în brațe tomuri de adevăr și o altă iubire