oamenii sunt asemeni ciorapilor de lână pe care-i port
la 24 de grade cu o rochie roșie de in fără mâneci

da, oamenii sunt așa

galbeni cu petice de albastru inchis pe vârf, călcâi și locul unde se termină.
în partea stângă, au pe față ursuleți maro – alți oameni
cu capul rotund, ochi de mărgele, patru mustăți tare urâte
și un nas prea mic. parc-ar fi triunghi. sunt roz în urechi
și gât n-au deloc. doar o fundiță azur.
de cei galbeni sunt lipite bobițe de cauciuc – alți oameni
înșiruiți pe zece rânduri câte nouăsprezece
un fel de tălpași sau clasă muncitoare.

vor fi tot mai rare de-acum
zilele cu oameni de lână.

oamenii sunt câteodată și roșii de bucurie sau necaz.
sunt mult prea decoltați de se văd până dincolo,
întâi înguști dar la purtat se lărgesc
oamenii mei roșii au două buzunare, câte unul
la stânga și dreapta – alți oameni. oamenii suflet și oamenii ură.
aceștia mereu inversează locurile. nu prea-i nimeresc.

vor fi tot mai dese de-acum
zilele cu oameni de in.