S-a abandonat hârtiei,
ca-n brațele lui.
Simțea că n-are aer.
S-a dezbrăcat de caracter
și de tot ce era pe ea
și s-a pus pe plâns
până i s-au scurs
vedeniile din ochi
și nodul din gât.
Și-a mângâiat nurii –
„Să nu mă uite!”,
apoi subsuoara picioarelor,
prin spate și prin față –
„Să-l ia toți dracii!”.

Și-a lipit marginile
cu scuipat,
s-a abandonat
în buzunarul halatului
și a coborât la etajul 2
pe firul suav
al altei mângâieri –
„’Tu-ți mama ta
de derbedeu!”.

S-a strecurat
pe sub ușa de la 8.

El era în casă.
Cu alta.