Pângărind absolutul din mine
cu fulgere de origine dubioasă
acele ceasornicului
țipau la geamurile sparte ale copilăriei
rotindu-se în sens invers
mușcând din libertatea
în nisipurile căreia preferam să mă îngrop
până la gât
cu ochii a căror retină a fost mâncată
de câinii vecinului meu filosof
m-au abandonat la marginea neantului
din timpuri imemoriale
îmi descompun neuronii
îmi sterilizează rezistența
transferându-mi instincte primare