Pe fiecare zi ce trece
bastonul pe care mă sprijin
apasă tot mai greu pe foaia de circulație.

De parcă ar săpa adânc
în propria rană
ce zace în fiecare gând din mine.

Acum pribeag cum sunt
m-a rătăcit cuvântul.

Ce-aș mai putea să-i cer?
Poate doar o recreație
să-mi aline avântul.