ușile meschine-și închină gândul de mortar
spre porți
și tu nu știi că eu nu vreau ca râul sa te cheme
dar iată-ne în prea târziul ce-a trecut
și culorile se închid înainte de vreme.

nu vreau sa spun nimic, dar mă apeși
mâna mi-a amorțit deja
dar nu pot să te trezesc
pentru că dormi prea frumos pe ea.