Au fost oameni mulți cu dulăi și cu care;
o știu după urmele mute din drum.
Þărâna-i crăpată de arșiți stelare
Și munții ridică șuvițe de fum.

Prea tare tăcerea nespusă, adânca
iar tu, pumnule cald, stai încins pe prăsea...
și trebuie să se întâmple ceva...


Tribuna, anul I, nr 6
17 martie 1957