Sătul de oameni, de cruzime, de omenire,
Am vrut să am pe cineva în viața mea.
Am vrut să fiu iubită ,să ofer iubire,
Să pot iubi,să pot visa atât aș vrea.

M-am tot ascuns în suferinte amare,
Umblam haotic, pe-un drum fără-ncetare,
Fără-nceput, fără sfârsit, fără final
Rosteam cuvinte triste...
-ce banal!

De-ar fi să mor în neputinta,
Din clipă-n,clipă fără să clipesc,
Aș muri fericită în neființă
Și-aș ști că viața e ceva ceresc.