desprind din mine o parte și o arunc la gunoi
înțelesul cuvintelor nu mai are sens
îmbătrânim amândoi sub semnul paradoxului
și tot ce rămâne în urmă e praf

dezbrac cu privirea femeia stearpă
e nulul existențial și forma inutilă
dată unui embrion
sub semnul paradoxului

desprind din mine oroarea de tine
de lume de voi de carnea uscată
de mâna bătrână de punga de gunoi

mă simt supusă fatalității
și judecată de glasuri failibile la intersecțtia
dintre zero și nul
at the edge of the paradox