Vorbiți despre orice, tot ce vă trece prin cap,
lunecați în subliminal, rămâneți captivi, emiteți de acolo
toate șoaptele dracilor, lansați-le cu un aer hulpav
în aplauzele specialiștilor. În new age, poetul trebuie să ofere
cele mai înalte servicii, pâine și circ!
Mințiți nonșalant și fermecător, șerpuitor, că
nu mai există Dumnezeu, nu mai există draci, nu mai există om,
doar un ocean amorf de gânduri și praf stelar... ura!
Vorbiți manierat despre orice lucru inutil
umflați cuvintele cu pompa vanității
îmbrăcați-vă versul bufonic în țesătură de neant
cu un aer de geniu idiot, conectați-l la descărcător,
legați-l la aparatul critic al batjocurii și disperării,
propovăduiți nihilismul spre senilizarea bieților gură-cască,
predicați de pe amvoanele înțelepciunii nebune
corectitudinea docil consumatoare, cu patos devoratoare.
Și mai ales nu priviți adevărul în față
de ce să vă indispuneți cu lucruri dureroase, simple, urgente,
de ce să deschideți ochii să vedeți cum vă ia foc casa, viața,
de ce să nu vă lăsați duși de mână spre cartierele virtuale,
cu falsurile sclipitoare și ambalajele lor virale,
pregătite din timp pentru vizite de lucru, pentru liniștea glacială
în fața înșelăciunii, indiferenței, cruzimii,
profanării trupului și împietririi sufletului
la balul mascat al împăratului gol,
fiți toleranți cu asasinii speranței,
simțiți-vă bine, șpreiați putreziciunea, eutanasiați conștiința,
amânați cu orice preț inevitabilul șoc al frumuseții divine,
de ce să fiți batjocoriți, luați în râs,
de ce să vă primejduiți imaginea publică,
tocmai acum când e în sfârșit pace de mormânt,
mărturisind adevărul crud al judecății iubirii?