Se sfasia noaptea
cand zburai peste pamantul
in care zac oasele stramosilor.
Zburai peste
zdrentele noptii
si peste trupul meu adormit
cu aripile tale albe
care faceau ca lumina sa para
dispneica,
iar zborul avea dureri precordiale.
Eram in acelasi zbor
doua aripi,
neobosite,
zbatandu-ne sa evadam
in lumea
in care aripile
se indragostesc.