Uite ce…
E O.K..
Ne putem întâlni acolo, dacă vrei.
Numai să mă aștepți 5 minute
Încă 5 minute
După ce voi fi venit,
Ca să nu mă distilez înspre mine,
Înapoi, așa cum am obiceiul
Când știu că mă privește toată lumea
Și vreau s-o fac pe alchimista secolului XXI
…sau ne putem întâlni dincolo…
Numai să mă aștepți o oră,
Până să-ți spun dacă mai sunt
Știi tu…se poate să am doar impresia
(impresia aceea redundantă ca un viciu)
Că te-am mai văzut undeva,
Că te-am mai evitat printr-un geam,
În timp ce cumpăram aceeași revistă,
În care-aveam să citim că de 5 minute ninge…

Mai bine: ne vom întâlni acum,
Ca-ntotdeauna, fără să fi băgat de seamă.
Așa se face economie de
Timp, de buze și de vise,
(și de scamele albe pe care le-ar compune pașii tăi
Spre urzeala albastră a pașilor mei…ca pe vremuri…).
Așa că, mai bine își strângi chiar acum privirile din dulapuri, mături cioburile crocantelor noastre dueluri și le bagi sub preș…că poate-om mai avea nevoie de ele…îți iei și sâmburii de caise(pe care și-așa nu i-am mai făcut dulceață) și-i pui în bocceluța cea roșie – ți-o dau ție (pe de tot…).
Deci, ziceam că tu te pregăteai să vii spre mine și nu știu cum se făcea că ajungeam eu, mai întâi, acolo, pentru că voiam mult să te…
…da’ nu era „acolo”, parcă trebuia să ne vedem „aici”, fiindcă, așa cum ziceam, voiam mult să…
…nu, nu…noi ne vedeam „dincolo”, că numai acolo, adică dincolo, unde stabilisem, puteam fi ca aici, fiindcă voiam…cum era…voiam mult, parcă…da…voiam mult…