pictez un tablou cu tine
țin în mână sărăcia
și privesc nudul tău
îmi aduce lacrimi și trebuie
doar să mă asculți
uneori limba mea este limpede
se potrivește neliniștilor tale

și dacă aș rupe cămașa de pe mine
probabil lăcustele m-ar ocupa
mutându-se cu tot cu zbor în pieptul meu