îmi odihnesc tâmplele între mugurii cățărați
pe gleznele tale
din neliniști înfloresc
și îmi lipesc tâmplele cu arome de tine
pe marginea cuvintelor nespuse
la fereastră
se iubesc anotimpurile
nehotărât
își bat ploile în geam
se alintă cu clipe din soare
din când în când
cu tine despletită pe pieptul meu
simt cum se aleargă umbrele
se mută din eternitate în pereți
ascultă tăcerile
și oare când vor trece?
mâine am să urc mai sus