Sărmana lume de la țară

Sărmana lume de la țară,
Tot tu primești în bătături,
Pe-ai tăi țărani, veniți să ceară
Milostivenia unei guri

Tot tu așterni la oameni, patul,
Tot tu le dărui un cuvânt,
Tot tu te zbați, ca nimeni altul,
Să aibă pace pe pământ

Sărmană lume de la țară,
Din blidul tău împarți și-acum
Lumina lumii, foarte chioară,
Pe pirostriile de scrum

Ca fariseu și orășeanul
Ce sunt, pe nimeni n-aș primi
În casa mea, că nu-i țăranul
Deprins pe gresie, a dormi

că poate-mi sparge sau îmi strică
din tihna mea, un nerv umil,
că-aduce-n el un bulz de frică
în loc de Rai pentru copil

că mă sufocă el, țăranul,
cu respirația lui de mort,
și mi-este greu să-mpart tot anul
cu el, felia mea de tort

de-aceea cred că mămăliga
dintr-un țăran, știe mai bine
ce om îl minte, ce om strigă
și mut, la fratele lui : "Þine!"