La un ceas de-amiază, ambiguu și fierbinte,
Când sugrumat de gânduri, cu sufletul pustiu
Culeg un strop din mine strălucitor și viu,
Credința mi-o desfac în versuri și cuvinte.

Și într-un ritm perfect în țăndări mă prefac;
Cu trudă-arunc deoparte bucăți rupte din cord,
Îmi zbat aiurea vrerea între un sud și-un nord
Și-apoi timid alunec spre blândul somn și tac.