câtă luciditate atâta… plictis
îmi închid prohabul – ce mi-am zis:
să mă spăl pe mâini altminteri
dacă aia în/din care intru/ies nu este maria
îmi vor mări din nou chiria

îmi pare rău că vă dezamăgesc
aceste cuvinte – serios: cine minte?
scriitorul sau tu imitând un cititor
îți întinzi mâinile spre gâtul meu virtual
asemenea unui deținut printre gratii
îmbărbătat de soacră la vorbitor

o zi – un an
o viață – trece
fac cinste astăzi tuturor cu apa ploii –
a mai rece!
și de-om zăcea prin cimitire
unul de beat
altul de prost
e semn că-n sala de lectură
toți viermii au și chip și rost

de-aceea-mi sparg de duh sprânceana
curbată-n pleoapă a pahar
m-ați omorât de bunăvoie
și nesilit mă simt arar
în trupul vostru orb de ceară
topit ca brânza-n staniol –
au nu sunteți chiar voi maria rămasă azi
în pântec gol?